miercuri, 26 ianuarie 2011

suflete-gemene

in mine tot cresc arbori si scintei, in ochii mei scinteie luciri de sarbatoare, in inima se inalta aripi ce duc spre inflorire, in stelele din mine sint strafunduri, in marea mea sint unduiri albastre, in cerurile mele sint ginduri sihastre, singuratati nebune de patimi fara rost, mai sint lumini cladite din albiri simple care cindva au fost... le tin in friu pe toate, nu vreau sa se risipeasca... ele ar vrea lumii sincer si generos sa se daruiasca... dar stii-vor oamenii, asa cum trebuie, sa le primeasca??? eu string, adun, acumulez, nu mai prididesc frumos sa imi fac in mine... citeodata dau pe dinafara si impart cu lumea astea toate... unii ma hulesc, se uita mai abitir ca la ciudati si la cei cu mintea dusi si plecati... altii se uita, minunindu-se a splendoare... altii imi striga in fata cuvinte grele... altii privesc dar nimic nu vad... iar pentru unii nici macar nu exist!!! sa ii conving de ceva anume nu ma straduiesc si nu insist... oricum stiu, in sinea mea, ca nu sint un neinteles! cine m-a priceput cu siguranta m-a asezat intr-un colt al sufletului unde e lumina! pe cei pe care nu i-am inteles chiar nu mai stiu unde i-am ascuns... daca nu ne-am acomodat unii cu altii atunci sigur nu ne-a fost data clipa aceea mare cind se intilnesc suflete-gemene... si cum sa nu fie asa acele salasuri sufletesti carora le-a fost destinat sa semene???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu