Persoana nu personaj!

Dezamagiri, deceptii, pareri de rau... cind nu te mai poti scula de jos, cind genunchii rapusi de plumbuiri nu te mai asculta si pasului nu ii mai dau forta... privesti in golul ce s-a creat in tine... e hau adinc, e intuneric si este asa rece... unde e marea de stele, oceanul de flori, lumina din forta? unde e gindul ce odinioara nu isi mai astepta rindul si dadea navala sa se contureze in valmasii concrete? unde sint cei care au inflorit in preajma-ti, unde sint creionarile pe cerul ce senin era odata? unde sint clinchetele de clopotei? de ce se transformara in dangate de clopot? de ce se urla, de ce se prigoneste? de ce se tace, de ce vintul turbat in tine goneste? stai, faci sinteze, te gindesti cum s-au scurs multe pe linga tine... cum unii au speculat clipa, au profitat de o neatentie? ori n-a fost ezitare si doar ai vrut sa vezi cum actioneaza cei care cu tine interactioneaza? cum oare sa te ridici cind toata greutatea lumii s-a abatut pe umerii tai... cum sa-ti inalti ochii spre lumina cind ea nu vine decit de la candela din coltul unde ti-ai facut altar... de suflet! chiar, te intrebi mai ai in tine insufletire? de ce nu poti sa condamni timpul si sa il judeci?
GATA! de ajuns... de acum ma inalt si cresc mai abitir decit pina acum!
HOTARIREA e cea care imi da determinare!
am scopuri, teluri si motive!
pe toate le-am pus acum in dreapta rinduiala... timpului o sa-i cer socoteala curind, cind nici macar nu se asteapta!
asadar, povestea mea se scrie... ramin o persoana, detest sa fiu personaj...