nedumerire

E cerul smaltuit cu stele, un strigat de clopot deseneaza pe el din dureri tacute dantele, e linistea dusman si este nemiloasa, cind se sparge in picuri de lumina ca o cucoana piloasa, urla amurgul in desenari abstracte, de zici ca vesnicia a intocmit acte, a semnat contracte... te uiti in jos, privesti in sus, nu este soare nici la rasarit, nici la apus, apoi cauti luna seaca si zaluda, pina la urma soarele cu razele sale, ce se preling, te lumineaza si te uda... sa fie asta un text fara noima si absurd, sa fie cel ce il citeste nevazator si surd?!