duminică, 9 ianuarie 2011

singur... singuratate

Esti singur numai atunci cind nu mai ai sa-ti spui nimic.
Stai citeodata cu fruntea in palme ori poate iti freci miinile a neputinta… te uiti adinc in tine, in strafundul fiintei si vorbesti cu tine insuti! Daca s-a stins in tine flacara si nu mai ai ce sa iti spui atunci urla in tine lupii singuratatii adevarate… de nu mai infloresc in ochii tai nuferi si stele, te-ai insigurat si astfel devii pamint pentru tristeti napastuite… fa-ti in suflet soare si lasa o raza sa se intrepatrunda… du gindul departe pe fir de unda asa incit nimic si nimeni sa nu il ascunda! Fugi de insingurari si nu uri iubirea… ia-te de tine, te cearta, nu fii milostiv cu tine… fii dur intii cu propria persoana abia apoi cu altii… adu-ti in preajma cintecul, infloreste cuvintul in tine si asa vei fi pasare, floare, val de mare, picatura de soare… fii propriul tau mester care faureste dar nu nega fortele divine, nu dobori credinte si fa-ti din toate motive de sirguinte! Asa nu te vei indeparta de lume, de oameni, nu vei fii singur… nici macar atunci cind nu mai ai nimic sa-ti spui!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu