Nescrieri dar invesmintari

N-am mai scris o vreme... pe aici n-am mai intors file de gind! n-am mai scuipat in palme, frecindu-mi miinile a spor asa cum face omu' cind se apuca de treaba... n-am mai avut vint care sa ma duca, n-am mai avut in ochi stele dar am avut lovituri sub centura care mi-au adus suferinta! cineva imi zicea ca exista durere fizica si suferinta sufleteasca... asa e! dar ce te faci cind nu mai esti deloc in stare sa le delimitezi... cum sa le tratezi, ce medicatie sa le administrezi? cum sa te ridici si sa nu te mai infioare crivatul ce intra in tine prin sufletul gol, dezvelit pina la piele... cum sa ti-l invesmintezi in ploi de ginduri si sa ti-l infloresti in povesti de viata cind nu mai ai deloc puteri sa mergi mai departe! in inima imi fac mereu living, sufletul meu e mereu sufragerie... ori poate e doar un cimp mare cit 2 baraganuri la un loc... de ieri mi-am faurit in mine un munte! inalt cu piscuri ascutite. fii-va tare greu ca unii sa il mai escaladeze indiferent cit de alpinisti s-ar crede... prin copacii ce vor creste pe el sigur vor fi de acum vulturi care nemilosi vor fi... de acum la atac raspund cu riposta! voi imbraca hainele rabdarii atita timp cit si lumea are cu mine rabdare! daca primesc vorbe grele fi-ti siguri ca le voi intoarce! nu mai sint omul care face frumos doar ca sa nu deranjeze! nu vor mai fi nescrieri si nici cuvinte nespuse! vor fi invesmintari iar amintirilor ultimelor zile ciudate le voi aduce in mine inmormintari!!!