Singuratati stinghere

Alta ruptura s-a vinerit la inceput de weekend! alti oameni plecara, mai ramaseram citiva!!! nu m-am gindit ca va fi asa de brutal, brusc si de mare impact totul! ma simt stingher, parasit dar deloc vinovat! starea de jena si de nereusita ma incearca vizavi de 2 persoane! inca imi reprosez neputinta de a nu fi reusit salvarea lor! lacrima lor in hohotire inca imi spala obrazul si inima mi-o ingreuneaza! e grea ruptura dar si momentul ei a fost inevitabil! inca doare si apasa greu tumultul ratacirilor si al intrebarilor... in privirea mea s-au agatat priviri grele! stiu, inteleg clipa de repros, n-am judecat riposta si neintelegerea acolo unde au fost atit de evidente! am patimit, inca mai patimesc... sa oftez nu aduce deloc pentru moment descarcare, usurare si linistire! s-or aseza lucrurile desi sperantele sint sumbre... veni-vor din nou momente de certitudini si hotariri inspre bine! acum vreau sa ma linistesc, sa ma asez la masa tacerii pentru ca de miine incepe o alta etapa, dura si grea, de unul singur!

Pamint... deci, SIGURANTA!!!

Am sub picioare pamint solid pe care pasul meu calca deloc sovaielnic, nicidecum indoielnic! am radacini concrete si adinc fixate in solul certitudinii! am siguranta, am locul meu, am steaua, am visul si mai am cerul! sublimul si supremul in toate: cerul si pamintul, pamintul si cerul... din patima iubirii lor creste si rodeste griul! mare miracol sta in rotunjimea calda a piinii abia scoase din cuptor. ce mare taina dospeste aluatul in infratiri divine? cum de este mirosul piinii atit de imbietor si satios? nu e asta semnul dragostei dintre cer si pamint? toti ne luptam pentru o bucata de piine, pentru o bucata de pamint, pentru siguranta! din pamint sintem plamaditi, in pamint ne ducem vesnicia! e dragostea telurica veche de cind lumea! chiar, ce o fi fost mai intii pe lume, cerul sau pamintul? o bucata de lut ars e fiecare om, o fisie de cer ii este pusa fiecaruia in incretirea fruntii ca semn al instelarii! se impamintenesc in noi obiceiuri, noi ne impamintenim in locul unde ne fu dat fiecaruia sa traim!

crengile din mine

Trosnesc de dorul padurii bratele mele, crengile din mine sint ramuri vii si daca vor se iau cu viltoarea norilor la trinta! in vilvataia asta ar putea sa devina aripi sau poate stele... invirtecusul clipelor ori poate invalmasirea de momente, intortocherea dorurilor trecatoare iti aduce desfrunzire! sa fi sosit autumnirea vietii, sa fi inceput toamna cu bogatii de gind? a mai cazut o frunza, a 22 a... e arsa de soarele verii toride, capatind culoarea taurilor ce spumega in marile coride. undeva in mine mai gasesc un pic de seva, ceva resurse de esenta vie mai am eu puse undeva intr-un cotlon de suflet, se mai afla un stoc de clorofila pentru frunzele mele albastrite de amorul neconditionat al marii cu cerul, al cerului cu marea! de cind e lumea ma fascineaza linia orizontului albastru cu maretia lui tainica... nu stiu cerul se sfirseste sau incepe marea! tot frunza sint iar miinile mele sint tot ramuri! azi-noapte statura la povesti toti licuricii... nici macar nu am clipit de teama sa nu le sfisii basmul!

ochi, deochi...

Ridica-voi ochii pentru ca prin ochii tai sa pot visa! cinta-voi cintari de slava si cintece de bucurie... citi-voi dar si voi scrie slova de iubire! lumini voi lua din stele, stelele vor lumina drumul... calea, mai dreapta sau intortocheata, se va impleti si implini cu fiinta, mai apoi sufletul isi va striga fericirile in rasariri ce fac dovada ca viata exista! chiar acum imi ridic ochii, ma pregatesc sa le pregatesc deschiderea si descinderea in lumea unde stapin e visul... iti rezerv si iti dedic perna pe care al tau vis capul sa-si astearna... cite inmiresmari florale strapung aerul colorat de inserare, rotirea universului are sens si rost! intrebarile vin in gind si se nasc in minte, raspunsurile stau cuminti si asteapta sa fie repartizate fiecarei interogatii, fiecarui semn de intrebare... hai, cu mine in lumea viselor, ia-ma de mina si zi-mi pe lume! zburdam fericiti si zglobii pe cimpul unde rapita e in floare... sintem 2 maci rosii in care s-a scurs putin din fiece rasarit ce ne-a fost harazit...

o noua zi, aceeasi viata!

O alta zi, una noua... aceeasi viata veche! din nou aceleasi drumuri intortocheate si istovitoare... plus alte cu semne de inedit ce din multimea pasilor se alcatuieste si se alcatuiesc... ineditul drumurilor, drumurile ineditului! stai pe marginea carari unui vis cu sufletul in palme caci nu mai stii daca esti lan sau livada! sint ochii tai deschideri inspre lumea care in adincul lor stiu lumina sa o vada chiar si atunci cind noaptea intunericului peste irisi sta sa cada... ti-ai tot dorit sa porti in ochi 2 nuferi albi, ai alergat dupa astrul zilei precum in rasucite clipe floarea-soarelui, bratele tale sint crengi de cetina iar mina dreapta apuca zdravan un rasarit temeinic caruia te vei lupta sa-i tot amini apunerea! o noua zi a mijit in lume, diminetirea atrage si prinzire, genereaza inserari iar innoptarile vin cu atingeri de vis nedestramat... dupa noapte vine zi, dupa zi iar noaptea vine! asa e de cind lumea si pamintul, n-are nimeni putinta sa schimbe asta! o noua zi, o noua viata... saptami na buna!

complicat, alambicat... asa o fi???

Imi reproseaza unii ca sint prea complicat, ca alambichez cuvintele, imbirligind vorbele! ca din dorinta de pretiozitate dau prea mare grandoare vorbelor, ca folosesc cuvinte mari iar rezultatul e prea minuscul! dragilor, nu mai accesati spatiul acesta daca va intriga stilul meu si modul de abordare al frazarii si punerii in pagina a ideilor! scriu la prima mina, nu revizuiesc nimic, scriu ce-mi vine si cum imi vine! nu sint eu stapinul metaforelor, nu sint izvoritor de epitete dar lasati-mi scrisul si scriitura asa cum sint! nu rivnesc la vreo clipa de glorie, nu astept incandescenta clipei, nu infloresc anapoda si aiurea! nu atentez la pozitia nimanui, nu va asupresc stelele iar atita vreme cit am o tastatura la indemina scriu... ce-mi vine si cum imi vine!!! daca emiteam pretentii de publicare intr-un spatiu cultural intelegeam sa faceti pe cronicarii si criticii literar, asa aici sintem intr-un spatiu al prieteniei si al concordiei! deci alegeti voi singuri ce va doriti, calea va este libera...

pierdut stea, o declar nula! gasit constelatie, ma declar bogat!

E cintecul din mine stea si dor... cuvintele lui cinta dragostea, vorbele lui dor... mesajul lui doare desi notele muzicale au in ele candoare! e cintecul asta stea si nu e deloc agresiv, e molcom si curge ca un riu cuminte inainte de ploile verii. ma insteleaza deci ma infloreste... ma bucura, pur si simplu, ma umple de viata chiar cind am nevoie! am pierdut steaua insa mi-a ramas cintul, a ramas in urma de tot visul dar inca ma mai duce prin necunoscutul incintator vintul... am gasit constelatia cuvintelor, imparatia vorbelor, sint fauritor ori poate faurar! cintarea sufletului ii aduce cu sine tocmai incintarea, ma lumineaza si imi imbogateste starea! daca viata iti intortocheaza drumurile, tu invata din fiecare lectie iar din cintecele fiecarui moment e bine ca ai facut colectie! veni-va vremea sa le cinti la ceas de tainica ori neastimparata amintire... am cintecul cu mine, am bucurie si pofta de viata, iubesc cuvintele si de accea le insirui... am pierdut eu steaua dar cite constelatii ma insenineaza!

Ploi ce sufletul il fac zdrente

Bogatia si repeziciunea ploii iti zdrentuiesc visarea, sufletul il face franjuri si inima puzderie de stele. daca ai fi apa de mare ai vrea ca dulce sa iti fie sarea sau poate fara nici un gust anume. in ochii tai ploile de vara nu sint deloc lacrimi grele asa cum vin nostalgiile amarnice sau melancoliile grele! uneori confunzi rasaritul cu inserarea, alteori apusul ti se pare dimineata! drumurile sint cele care te macina si te consuma... citeodata cerul e atit de mare si de greu ca apasarea lui te doare iar neputinta de a-l duce cu tine face lucrurile si mai greu de dus in spate... ti se acutizeaza starea si atunci iti doresti sa fii tu insuti ploaie, sa curgi ca un torent, rafalele vintului ce te impinge de la spate sa fie ca niste brate de lumina. ploi ce sufletul zdrente il fac, inima in bucati si se risipesc in zare precum cenusa gindurilor ori praful de stele! zbori uneori atit de aproape de pamint ca atingi caldarimul iar alteori de inaltimea zborului te faci mic de nu mai stii de esti pasare sau stea!

timp si nesomn...

Timpul se ingramadeste pe chipul meu dar inca nu lasa urme! ici-colo mai pune o umbra, mai adauga un semn, mai deseneaza o cuta ori o accentueaza... timpul eternizeaza secunda si vesniceste clipa! veghez la trecerea lui si nesomnul nu ma doare... sint framintari dar si hotariri! iubesc clipa cind scuip in palme a spor precum taranul care se apuca de treaba la capatul rindului cultivat. nesomnul ma consuma, timpul din mine musca... acum e luni, s-a facut miercuri, vine asa-zisul week-end si gata, saptamina trece in zbor... sa nu va mire daca miine-poimiine oamenii va vor intreba unde faceti revelionul! toti ne hazardam in lupta cu timpul, acest nevazut si aprig dusman! stai si intrebi timpul, te certi cu amarnica vreme, unul iti zice E PREA TIRZIU, cealalta STAI LINISTIT, E INCA PREA DEVREME! esti derutat deoarece simti pe la incheieturi ca nu mai esti in grafic, ca tragi uneori de tine! timpul trece, vreme vine... eu am reusit, pina acum sa le pacalesc si sa nu imi deseneze pe chip scurgerea si risipirea!

inserari si ginduri amurgite

Inserarile vin cu amurgiri pierdute in spuma marii ori in virf de cetina cu dor de zapezi albe... necuprinderile sint totusi cuprinzatoare! mintea acumuleaza informatia, retina retine imagini si-i gata amintirea! faptele sint consecinta evenimentelor... se spune ca nimic in viata nu e intimplator si ca norocul si-l face fiecare cu mina lui! Dar daca nu ti s-a harazit in frunte steaua poti sa te dai tu peste cap ca oricum si orice ar fi nu-ti iese treaba! spre cerul pe care incep stelele sa se aprinda gindul alearga tocmai de steaua ce iti apartine sa se prinda pentru ca implinirea incet-incet sa te cuprinda si fiinta lucrul bun sa il deprinda! te duci cu gindul pe drumuri imaginare pina pasilor tai pe acele cai o sa le vina rindul! ti se pare ori poate chiar asa este... in viata ta nu mai este deloc decor de basm iar tu nu mai esti deloc personaj de poveste! e mare lucru sa desenezi povesti dar bine e sa faci diferenta intre pictor si zugrav... sa stii sa abordezi totul cu seriozitate fara a fi insa grav!

Constringeri si vesnicii

Ce detest cel mai mult? Constringerile de orice fel, impunerile categorice, delimitarile absolute? constrins de circumstante trebuie sa accepti situatii concrete, fara drept de tagada sau impotriva carora nu are rost vreo razvratire! contestam degeaba si protestam, nici macar putinta ca protestam nu ajuta in vreun fel... apoi, ce rost ar avea o revolutie atita vreme cit nimic nu te mai rascoleste, ce rost mai are potcoava pusa la copita destinului atita vreme cit in tine rar mai necheaza armasarii sperantei ce pina mai ieri inflorea, coplesitoare, in tine?! ciorchinii intrebarilor bintuie podgoria din tine... in baraganul inimii griul se mladiaza sub bogatia bobului ce ti-a aurit sufletul... nu-mi plac spatiile inchise, ma sufoca aglomeratia indelungata si galagioasa dar iubesc LUMEA! In viata toate se fac cu OAMENI, de la nastere, cind venim pe lume inconjurati de lume si pina la clipa de adio cind murim fiecare in locul sau si oameni, traitori dupa noi, ne conduc pe fiecare la al lui vesnic loc...

val sau floare de soare?

Un val de piciorul gindului isi agata efemerul dorindu-si atit de mult nemurirea. o stea de mare pluteste in deriva asa cum a murit cindva dorinta neimplinita! un stol de intrebari taie rasuflarea cerului ce a trudit cu osinda in locul in care se eternizeaza fratern cu marea! albastru este orizontul, dulce infratirea si poate singurul incest necondamnat pe lume! cum sa-ti desenezi povestile iubirii cind plaja din suflet e viscolita de nelinisti, cum sa trasezi teritorii cind nu poti delimita, cind nu poti insemna in inima locul? aduni vreascurile iubirilor din veri trecute si reaprinzi vapaia si focul, te bucuri cind incepe joaca, te intristeaza timpul cind se termina jocul... esti val, uneori expansiv dar deloc amenintator, cazi uneori pe ginduri iar citeodata deloc nu esti meditativ! cauti cu privirea desenul zborului de cocor, lumina florilor de nufar, te inradacinezi si te inrudesti cu cite o stea si uneori esti intr-o dilema nestiind ce sa alegi sa fii, floare sau soare asa ca te faci floarea-soarelui!!!

buna dimineata, viata!

In diminetirea vietii, curcubeele din suflet nu au deloc liniste... e atita lumina zgomotoasa de parca singura ta iubire este viata! te-ai nascut doar ca prin nastere si sfinta-ti nascatoare sa-ti dovedesti incandescenta, ori patima sau decenta, traiului tau ii impui ritmul si cadenta si prin tot ce faci de un si la un anume anturaj iti dovedesti apartenenta... stii sigur ca nu vrei sa nedreptatesti, ca te inalti stiindu-ti coborirea, ca nu vrei monoloage sau preambuluri, ca te macini si te consumi, ca te implici, ca iti urli tacerea ori haosul ti-l soptesti in rataciri pe care le domini! nu mai ai pretentii, nu te mai hazardezi in complicatii... maturi cu privirea orizontul si nu stiu cum naiba faci ca iti ramin in privire luminile a 2 stele iar pe umeri praful constelatiilor ce s-a facut zacamint atunci cind iubirilor le-a apus steaua... esti voie buna, cintec si poveste! buna dimineata viata, hai peste mine navaleste si impreuna sa fim poveste care peste destin se suprapune si se pravaleste...

Universul e insusi Dumnezeu!

Se bat aprig pe cerul noptii cerbii intunericului... din inclestarea coarnelor se zadarnicesc stelele ca niste efemere clipe doar ca ele dainuiesc pina devin milenare! mai catre apus caii salbatici tropotesc spumegind parca din luna muscind... in linistea asurzitoare un tipat deznadajduit se aude!
Fiinta ratacita intr-un ungher de suflet se ascunde... ce clipa grea a sfiisiiat in doua universul! cine si cum a facut alegerea, cine face selectia suprema? cine scrie pe cerul tau clipe de destin, cine iti harazeste cerbii, cine iti spumega armasarii ce trag cu copita lor a ta soarta? cine te indeamna sa deschizi usa, sa patrunzi pe poarta? uita-te mai intii adinc in tine apoi da drumul tipatului care se zvircoleste in adincul tau precum o muiere parasita tocmai cind se credea stapina pe facerea lumii! du mai departe cuvintul ca forta, liant si durere, arzi cu el precum o torta, innobileaza-te cu puterea lui celesta caci el alcatuieste ruga iar cind prin taria lui neagra devine blestem, alege din fata sa, fuga... cuvintul suprem e UNIVERSUL, e insusi DUMNEZEU!!!

Zbor, planez... MULTUMESC!

Zbor fara sa planez... cu gindul ma apropii de stele! Bucuriile din mine sint inaltatoare, cum in adincuri ma pravalesc tristeti nimicitoare...
Planez fara sa zbor... ma duce gindul inspre crepuscul de lumina unde gindul nu e deloc minunscul, apoi ma poarta peste prapastii... vagaunile si cararile intortocheate sint arborele seqoia ce creste zi de zi odata cu a mea imbatrinire! Sint viltoare, inaltare si totodata prabusire... cenusa sint ca dovada ca am ars, ca am patimit... tresare in mine ca un semn de intrebare lumina ce domina intunericul si exulta de fericiri... cite vilvatai istovite, cite splendori risipite in clipe grele... dar cita bucurie!!! si cita sa poata duce un suflet pribeag, cita inima sa ai sa poti cara in ea tristesti zvircolite? cit univers in tine sa incapa??? cita insingurare plina de aglomerari si conglomerate sa iti fi fost rezervata? cite paradoxuri sa mai traiesti, cite contraste?
Luminile din ochi se intilnesc cu intunericul doar cind noaptea cucereste privirea... veghea se saruta in framintari cu nesomnul si astfel ia nastere gindul! Sint tot mai prapastuit de ginduri asa cum este un lan napadit de neghina si necuratirea bobului... care sa fie antidotul la asupriri de o clipa cind biruieste napasta, ce leacuri la neuitare sa ai?
Tot e bine ca mintea iti lucreaza, ca gindul cuteaza si fiinta din tine vegheaza si astfel urci in zbor pina la stele in citeva clipite... sint atit de aproape... daca acum intind o mina ating 2 si le culeg... una o opresc pentru mine, mai mica si plapinda... pe cea stralucitoare ti-o daruiesc TIE, ca fusesi aproape de ele, le-ai simtit impreuna cu mine lumina, ai citit vorbele mele venite din astral iar celestul lor s-a umplut de lumina ochilor tai atunci cind, citindu-le nu le-ai judecat aspru... poate doar cu bunavointa!!! e prea putin daca cu sufletul si inima iti spun MULTUMESC?!

Cum?

Musca din tine pescarusii tacerii... te zbati, mocnesti ca un jar, stringi pumnii in care cindva tineai stele ori crimpeie de cer! mergi nestingherit de vinturi, nu te abati din drum... esti atent la cei din jur doar din dorinta de a nu deranja... cinti in gind si in taceri neinflorite desenezi fraze... acoperi intinderi de gind cu nesfirsite carari care in tine sapa... un drum ieri, o carare azi, o cale poimiine... apoi iar poteci inspre stele, ori poate inspre vise...
Concretul si concisul nu au loc in abateri deloc tolerate... ele sint exacte tocmai prin definitie! stingerile sint mai degraba aprinderi si viltori, chemarile sint strigate de dor si de neliniste... luminile din ochi sint ramasite stelare sau sint flacari ce odinioara oblojeau visul diminetii la trezire... picaturile din soare sint nuferi ce nu te mai fac sa suferi caci in cufarul din suflet ori poate in sipetul inimii ti-ai ingramadit amintiri care dor, bucura sau urla de neastimpar... te duci mincind norii, cind simti ca din urma vine ziua care muri ieri si nu intelegi aceasta inexplicabila himera... cum e posibil ca din acumulari in care ai strins clipa peste clipa sa nu mai poti alcatui mileniul ce ti-a fost harazit la prima ta leganare in dansul ursitorilor ce te inconjurau fericite si surizatoare? cum sa nu tresari la frumusetea unui gind, cum sa nu luminezi, cum sa nu te rasucesti si tu in dansuri ale caror coregrafii iti sint impuse de destin? cum sa nu te implici, cum sa nu suferi?
Te uiti in adincul din tine si ce vezi? cuvinte nescrise, doruri, tacere? ori poate vezi nelinisti si patimi care maninca din tine, din trup, din minte, din gind, din steaua care esti, din tine!!!

LMA,AS!

Timpul zugraveste pe chip icoane si in lacrima ochiului drept deseneaza vitralii… se rasuceste clipa, se razvrateste, ii este atit de dureros si de greu drumul in travalii… caci naste apusuri dar rasare alte orizonturi… lacrimile care sapa pe obraz lasa margaritare in impreunarea lor in barba… dar e soarele dincolo de nori… in fiecare scoica din adincuri exista o perla iar in fiecare cuvint sint litere care infinitizeaza iubirea…
Ce ai facut TU, ce ai cintat ori ce ai daruit?
TU n-ai facut decit sa fii regina peste cintec, ai cintat iubiri ce apartineau oricui si ai dat in dar nemurirea care ti-a fost pusa in leganare!
Te-ai adresat lumii iar lumea te-a primit! “Lumea mea” este si a celor care iubesc cu puterea fiintei in care cinta iubirea!
Anul asta esti un pic mai saraca in suflet, ai inima un pic mai grea dar PRIVESTE CERUL… sigur se vor implini clipe de destin care sa iti aduca linistiri si nepatimiri…
Vorbele sint grele ca si clipa aceasta… inima e plina de un ultimatum adus tristetii si o dura si justa condamnare pentru frintura de destin!!!
Iti sint alaturi cu cuvintul, zbor alaturi de tine, imi flutura din cintul tau briza si vintul… mi se umple inima de soare si de a lui ninsoare, ma straluceste cintecul tau care ma insenineaza…
Anul asta primi-vei floarea-soarelui taiata din lanuri in care s-au vesnicit stelele, vei simti imboldul inimilor dar si bataia lor… in curmatura vorbei sau in mestesugul adunarii lor in slava pe care o meriti voi pune semn de urare pe care o stii si o cunosti…
SA-MI TRAIESTI MIE ASA CUM SA LE TRAIESTI TUTUROR ACELORA CARE TRAIESC IUBINDU-TI TRAIREA, SORBINDU-TI CINTECUL CU NESATUL DIMINETILOR IN CARE SOARELE SARUTA MAREA IN RASARIRI…
MI-E INIMA PLINA DE TRESARIRI IAR SUFLETUL ARE RARIRI DE DOR, CUVINTELE SE DUC ASA CUM ZBOARA UN COCOR…
In lumina unui vis albastru cobor, ma inalt spre ceruri inalte si ma preamareste cintecul TAU…
Am voie ca la aniversarea TA sa ma insotesc tot cu al tau cintec? Imi dai voie sa te port cu mine in lumi pierdute in orizonturi flaminde de iubire? Pot sa ma pierd in risipiri sisa te regasesc adinc in inima mea?
LA MULTI ANI!!!
Atit si nimic mai mult!
Va urma… in anii viitori!