aripi de zapada... fluturi de lumina... piine... ieri, azi, miine

mi-am intins bratele si am aripi de zapada! in ochi mi-a plouat cu stele de parca se pornira in vazduh fluturi de lumina... pe marginea drumului din mine creste iarba verde, mai incolo e un podet de ginduri... ma asez pe o banca de muguri ce stau sa plesneasca, in leganari de stele salcia din mine inverzeste chiar in toiul iernii, griul da in coacere si se face snop in ginduri... dati-mi o secera sa-i retez imbogatirea rodului, dati-mi sageti sa imi trimit spre cer bucuriile, cinta-mi-ar trimbite atunci cind ma bucur! dar... se aud stingeri de clopote ascunse in cimpii desarte, se coboara in soarele adincului lumina ce se rasfringe in milioane de cuvinte ce-si cauta risipirea... urla in mine a pustiu un gind salbatic ca un ciine ce si-a pierdut stapinul si casa... degeaba mi-e bogata masa cind bogatiile ei deja sint haituite inainte de a invita lumea la ospat, in zadar vrei sa imparti din piinea ta rotunda cind pina s-o asezi pe masa multi rivnira nejustificat la ea! pina la urma ii lasi pe toti sa rupa cite o bucata... acum incepe nebunia... caci nu se multumeste fiecare cu cite o bucatica spre a lua cu totii cite putin! pina la urma putina faina din griul ideilor, apa din sentimente, sarea gindurilor rasarite in dimineti si maiaua pe care fiinta din tine ti-a pus-o in plamada! iata ingredientele unui aluat bun... facem impreuna piine, o coacem la focul ce in noi salasuieste? cum cind o framintam? cum cind coacem piine? ieri, azi, miine....