Sfarimata citadela ori neinvinsa fortareata

Sa-ti faci din raiul inimii regat, cu sufletul sa ramii de pamintul tau legat! daca viata stii sa ti-o faci regal atunci cu tot universul poti sa fii egal! mai urla cerul la tine, raspunde-i cu tinguite soapte, mirific infloreste viata in tine chiar de e zi, chiar de e noapte... se fauresc in tine in prabusiri de stele pravalirile de destin, stai cu ele la masa, invitati-va reciproc la ospat, la festin... chiar daca unii zic ca bati cimpii, c-o iei pe aratura, tu vei ramine stralucire ei vor ramine mereu ca timpii, purtind in ei doar mult venin si ura! nu te lasa infrint, fii mereu nedoborit de truda, alearga, trudeste, nu uita ca viata e o lupta cruda... nu-ti lasa sufletul sa devina sfarimata citadela, sa stii mereu sa iti faci inima neinvinsa cetate! altarul luminii sa il porti in ochi, catedrala sa iti faci fiinta iar pentru toate acestea sa ai mereu in tine si staruinta si straduinta! apoi vei inflori de cite ori luna iti va arginti viata si soarele iti va auri destinul, toti avem aura noastra, fiecare!