Floare ori cal in galop

CU FIREA MEA ARTISTICA DE VISATOR BOEM, VIETII II SCRIU ZILNIC STROFE IN MARELE POEM, DIN VORBE MI-AM FACUT STELE, DIN CUVINTE ZBORURI, LITERELE LE-AM PUS UNA LINGA ALTA CU PATIMI SI DORURI, AM SCRIS CU MOTIV, FARA MOTIVE, AM FACUT MEREU DOVADA FIRII MELE EMOTIVE, SI NU SPUN DE ABORDAREA VIETII CACI N-AM TEAMA SA MA IAU CU EA LA TRINTA, ATITA TIMP CIT AM VISE, AM CEVA DE SPUS SI PENTRU ZBOR DORINTA NU O AM INFRINTA!

FOAIE VERDE, FOI DE ROSTOPASCA, AM SCOS CAII GINDULUI PE PAJISTEA SUFLETULUI CU ROST CA SA PASCA, UNUL SPUMEGA SALBATIC, ALTUL DA DINTR-O COPITA, ALTUL FREAMATA VREMELNIC, DUPA IARBA, DUPA PITA, UNUL GALOPEAZA, ALTUL LA TRAP ISI DUCE PASUL, ALTUL S-A RETRAS LA UMBRA, SA-SI MAI VREMUIASCA PUTIN POPASUL, SINT AI MEI, IN HERGHELIE, II ADAP SI II HRANESC, CHIAR DACA IN ALERGARILE LOR MA CONSUMA, MA DOBOARA, MA RANESC!

MA INTREBAM ACUM CE FLOARE AS PUTEA FIU FARA SA SUFAR, UN CRIN REGAL, UN ROSU TRANDAFIR ORI POATE UN ALB NUFAR, SAU AS PUTEA SA FIU LUJER DE LUMINA, DE LILIAC SA IMI FIE RAMURILE, DIN FIRE DE TRIFOI SA IMI FIE HAMURILE, SA STIU SA MA OPRESC DIN VINJOASA ALERGATURA, SA-MI FIE DRUMURILE VERZI CUM SINT CIMPIILE CU GRIU, CIND INOTI FARA SA ITI DAI SEAMA DE UNDE SI CUM CRESCURA ATITEA SPICE DE ITI AJUNG LA BRIU!

MI-AM DOVEDIT INTII MIE PERSONAL CA A SCRIE NU ESTE PENTRU MINE O INTIMPLARE, PENTRU ACEASTA STARE DE FAPT DESTINULUI II MULTUMESC SI II DARUIESC CONTEMPLARE, UNII SPUN CA VORBELOR LE DAU NUMAI DEZMAT SI DESTRABALARE, EU INSA SIMT CA SPATIULUI CE-MI APARTINE I-AM FACUT CADASTRU SI INTABULARE, CA AM STILUL MEU DE A UMBLA PRIN VOCABULARE, NUMELE SI SEMNATURA AVIND DEJA RECUNOASTERE SI VEHICULARE!

Sfarimata citadela ori neinvinsa fortareata

Sa-ti faci din raiul inimii regat, cu sufletul sa ramii de pamintul tau legat! daca viata stii sa ti-o faci regal atunci cu tot universul poti sa fii egal! mai urla cerul la tine, raspunde-i cu tinguite soapte, mirific infloreste viata in tine chiar de e zi, chiar de e noapte... se fauresc in tine in prabusiri de stele pravalirile de destin, stai cu ele la masa, invitati-va reciproc la ospat, la festin... chiar daca unii zic ca bati cimpii, c-o iei pe aratura, tu vei ramine stralucire ei vor ramine mereu ca timpii, purtind in ei doar mult venin si ura! nu te lasa infrint, fii mereu nedoborit de truda, alearga, trudeste, nu uita ca viata e o lupta cruda... nu-ti lasa sufletul sa devina sfarimata citadela, sa stii mereu sa iti faci inima neinvinsa cetate! altarul luminii sa il porti in ochi, catedrala sa iti faci fiinta iar pentru toate acestea sa ai mereu in tine si staruinta si straduinta! apoi vei inflori de cite ori luna iti va arginti viata si soarele iti va auri destinul, toti avem aura noastra, fiecare!

suflete-gemene

in mine tot cresc arbori si scintei, in ochii mei scinteie luciri de sarbatoare, in inima se inalta aripi ce duc spre inflorire, in stelele din mine sint strafunduri, in marea mea sint unduiri albastre, in cerurile mele sint ginduri sihastre, singuratati nebune de patimi fara rost, mai sint lumini cladite din albiri simple care cindva au fost... le tin in friu pe toate, nu vreau sa se risipeasca... ele ar vrea lumii sincer si generos sa se daruiasca... dar stii-vor oamenii, asa cum trebuie, sa le primeasca??? eu string, adun, acumulez, nu mai prididesc frumos sa imi fac in mine... citeodata dau pe dinafara si impart cu lumea astea toate... unii ma hulesc, se uita mai abitir ca la ciudati si la cei cu mintea dusi si plecati... altii se uita, minunindu-se a splendoare... altii imi striga in fata cuvinte grele... altii privesc dar nimic nu vad... iar pentru unii nici macar nu exist!!! sa ii conving de ceva anume nu ma straduiesc si nu insist... oricum stiu, in sinea mea, ca nu sint un neinteles! cine m-a priceput cu siguranta m-a asezat intr-un colt al sufletului unde e lumina! pe cei pe care nu i-am inteles chiar nu mai stiu unde i-am ascuns... daca nu ne-am acomodat unii cu altii atunci sigur nu ne-a fost data clipa aceea mare cind se intilnesc suflete-gemene... si cum sa nu fie asa acele salasuri sufletesti carora le-a fost destinat sa semene???

intrebari... poate prea multe!

Esti in stare sa te iei la trinta cu stelele? ai tupeu sa ii strigi ecoului intoarcerea, ai curaj sa zbori neinfrint macar pina aripile se desfac a inchidere??? stii sa definesti fericirea? ori fericirile? daruiesti iubirea? cui ii imparti iubirile? patrunzi in lumi neprihanite? te incarci cu descarcari de timp care evolueaza in treceri subtile de parca nu simti cind iti trec anii??? stii sa te mai miri, te mai surprinde ceva? stii sa iti ascunzi in coltul ochilor o lacrima sau in coltul buzelor un zimbet abia mijit? mai stii sa stii? mai speri sa speri? mai vrei sa vrei? mai intrebi intrebari? mai cuvintezi cuvinte si mai vorbesti vorbe??? mai scrii scrieri? mai stii sa asculti? pe tine cine te asculta? te mai revolti sau stai doar linistit in coltul tau de lume? te mai stie lumea pe nume? mai stii sa intrebi? mai stii sa raspunzi??? intrebari? uimiri? nedumeriri? deznadejdi? ori poate ca toate astea nu sint decit concretizari absolute? hai, ia gindeste-te in noaptea asta si miine dimineata frumoasa sa iti fie rasarirea! da? raspunsul miine seara......

aripi de zapada... fluturi de lumina... piine... ieri, azi, miine

mi-am intins bratele si am aripi de zapada! in ochi mi-a plouat cu stele de parca se pornira in vazduh fluturi de lumina... pe marginea drumului din mine creste iarba verde, mai incolo e un podet de ginduri... ma asez pe o banca de muguri ce stau sa plesneasca, in leganari de stele salcia din mine inverzeste chiar in toiul iernii, griul da in coacere si se face snop in ginduri... dati-mi o secera sa-i retez imbogatirea rodului, dati-mi sageti sa imi trimit spre cer bucuriile, cinta-mi-ar trimbite atunci cind ma bucur! dar... se aud stingeri de clopote ascunse in cimpii desarte, se coboara in soarele adincului lumina ce se rasfringe in milioane de cuvinte ce-si cauta risipirea... urla in mine a pustiu un gind salbatic ca un ciine ce si-a pierdut stapinul si casa... degeaba mi-e bogata masa cind bogatiile ei deja sint haituite inainte de a invita lumea la ospat, in zadar vrei sa imparti din piinea ta rotunda cind pina s-o asezi pe masa multi rivnira nejustificat la ea! pina la urma ii lasi pe toti sa rupa cite o bucata... acum incepe nebunia... caci nu se multumeste fiecare cu cite o bucatica spre a lua cu totii cite putin! pina la urma putina faina din griul ideilor, apa din sentimente, sarea gindurilor rasarite in dimineti si maiaua pe care fiinta din tine ti-a pus-o in plamada! iata ingredientele unui aluat bun... facem impreuna piine, o coacem la focul ce in noi salasuieste? cum cind o framintam? cum cind coacem piine? ieri, azi, miine....

Ningindu-ma cu intuneric

Sint ningeri albe si grele... zapezi peste ginduri se astern tacut! un geamat mut ca o ultima icnire tresare in natura amortita de albire... se naste pe cerul gri o prefigurare de senin... se lasa seara peste gind si lume... parca nu mai e loc de sotii si de glume! deveniram dintr-odata sobri si de negrul seriozitatii patrunsi! mi-e dor sa mai zburd prin ningeri pina ma fac una cu natura! mi-e tot mai dor de lumea copilariei cind stiam ce e jocul si joaca! azi ne jucam doar cu gindurile pe care le rastalmacim si in noi le tinem inchise caci lumii de i le arati i se par ilare! eu pentru asta militez... pentru dialog si interactiune, pentru relationare si arta... conversatiei! caci toate pleaca de la A VORBI, A SPUNE! toate se sprijina pe CUVINT!!! si rugaciunea si blestemul... si facerea de bine si ponegrirea... si iubirea si ura... pina la urma si dorul si starea de nevoie tot pe cuvinte se bazeaza! e nevoie de cuvintari si de incuviintari! colindul de craciun, cintarile noptilor de inviere toate ne poarta prin vremuri si timpuri... acum ninge, miine se topeste, primavara in suflet ne infloreste, vara soarele in suflet ne incalzeste iar toamna cu sentimente ruginii ne imbogateste... si iar ajungem la ningeri si intunecari... e dura contradictia, nu? albul ninsorii si intunericul ce in suflet apasa... sint ningeri albe si grele... ramin stapin peste timpul meu si el cu mine, ningindu-ma cu intuneric!!!

"Ginditi-va la ce ati vazut, viata va apartine!"

Clar, hotarit lucru editia de azi a emisiunii CELEBRI SAU NU LA MIHAELA TATU a fost un regal... cu invitati care au emis ipoteze, frinturi de ginduri si reactii! campioane in platou, un claudiu bleont remarcabil si dezlantuit (in stilul lui inconfundabil!), un toma enache liric, leticia si tavi clonda, reprezentatii noului val muzical si cu IZABELA BARBU - JEZEBEL, o adevarata revelatie, un munte de voce si de traire iar mihalea a stiut sa comprime momentele si sa le dozeze asa incit sa iasa o emisiune memorabila! am zis mereu ca antena 2 urca incet si singur in topul televiziunilor printr-o grila dinamica, emisiuni variate ca mod de abordare si realizare, cu oameni corecti in aprecieri si pina la urma fiecare productie are cite un virf de audienta care ridica ratingul general al postului... apreciez emisiile acestui post iar emisiunea de azi a lui tatu cred ca e editia-fanion a postului in luna ianuarie... mihaela ramine orice ar fi  DE 3 X FEMEIE, chiar daca brandul asta de emisiune apartinea postului unde ea era acasa si era diva!  la A2 a crescut frumos si sigur, a evoluat, a confirmat, a inflorit si acum are din nou statutul pe care l-a avut la plecarea din media pro... ce frumoasa e starea cind te imbogatesti de la cei cu care interactionezi... ce inaltator iti infloreste sufletul cind ai de la cine sa iei inflorirea... fericita trebuie sa fii mihaela... ca te implici, primesti si daruiesti... cel mai mare compliment pe care il puteai primi la finalul acestei intilniri de suflet a fost declaratia din final a lui claudiu bleont care da si titlul acestor insemnari: GINDITI-VA LA CE ATI VAZUT, VIATA VA APARTINE!!!

Cring si padure

Esti tot mai padure, copacii din tine se aduna in cring dar in mijlocul gindurilor se face poiana... izvorul inimii susura iar cerbii inimii se perinda pe linga caprioarele-idei! iti vine sa zbori ori sa-ti cinti cintecul in ciripit de pasari cintatoare... te intreaba inima cite zile iti vei mai duce aprig viltoarea, de ce nu te potolesti naibii odata si sa tragi mai a nepasare! de ce? pentru ca iarba in mine creste si e verde, cerul se desfasoara albastru si senin, stelele sclipesc iar florile ce stau pe marginea sufletului sint tot mai colorate si inmiresmate, deloc spre ofilire... de ce se baga unii ca musca intr-o gramada urit-mirositoare? de ce atenteaza la echilibrul ce ti l-ai faurit in interiorul tau si la care trudesti de 40 de ani? de ce se lasa cu neprielnice vinturi? de ce sa nu aiba fiecare drum asa cum si-l doreste? atita vreme cit functioneaza "principiul neamestecului in treburile interne" nu vad rostul implicarii nejustificate si mai ales facute la modul execrabil! chiar nu mai e nimic valabil? chiar nu mai are nimic importanta? iti faci miinile crengi prin ridicare inspre cer, bratele sint inflorite ramuri... degetele de la miini  sint ramificari inspre lumea cerului infinita iar legatura cu pamintul o faci prin degetele de la picioare... ori poate ca prin ele te inradacinezi si astfel te inrudesti si mai bine cu pamintul, cu solul... indiferent ca e searbad, reavan sau nisipos ori manos ca un lan! mi-ar placea ca fiecare sa fie arborele care isi doreste sa fie ori sa ii rida obrajii cum bucuroasa sta o muscata inflorita la geamuri inconjurate de perdele albe si dantelate... caci dantele se fac gindurile si trairile urzesc in tine padurile ce tinguiesc in adincul din tine ca visul nestramat ori in despletiri de ploi si inverziri sau poate nuferiri astrale... chiar daca toate cerurile in noi se fring raminem peste vreme si padure si cring...

Nescrieri dar invesmintari

N-am mai scris o vreme... pe aici n-am mai intors file de gind! n-am mai scuipat in palme, frecindu-mi miinile a spor asa cum face omu' cind se apuca de treaba... n-am mai avut vint care sa ma duca, n-am mai avut in ochi stele dar am avut lovituri sub centura care mi-au adus suferinta! cineva imi zicea ca exista durere fizica si suferinta sufleteasca... asa e! dar ce te faci cind nu mai esti deloc in stare sa le delimitezi... cum sa le tratezi, ce medicatie sa le administrezi? cum sa te ridici si sa nu te mai infioare crivatul ce intra in tine prin sufletul gol, dezvelit pina la piele... cum sa ti-l invesmintezi in ploi de ginduri si sa ti-l infloresti in povesti de viata cind nu mai ai deloc puteri sa mergi mai departe! in inima imi fac mereu living, sufletul meu e mereu sufragerie... ori poate e doar un cimp mare cit 2 baraganuri la un loc... de ieri mi-am faurit in mine un munte! inalt cu piscuri ascutite. fii-va tare greu ca unii sa il mai escaladeze indiferent cit de alpinisti s-ar crede... prin copacii ce vor creste pe el sigur vor fi de acum vulturi care nemilosi vor fi... de acum la atac raspund cu riposta! voi imbraca hainele rabdarii atita timp cit si lumea are cu mine rabdare! daca primesc vorbe grele fi-ti siguri ca le voi intoarce! nu mai sint omul care face frumos doar ca sa nu deranjeze! nu vor mai fi nescrieri si nici cuvinte nespuse! vor fi invesmintari iar amintirilor ultimelor zile ciudate le voi aduce in mine inmormintari!!!

reintilnirea cu tine insuti

mersesi o vreme in deriva! te-ai abatut din drum, ocolindu-l pe cel drept iar pe margini au stat vulturi gata din tine sa manince, cu ramasite de suflet ce mai ridea un pic sa se infrupte... o raza de speranta te-a zguduit, o reintilnire cu tine insuti ti-ai ingaduit! a inflorit din nou steaua care va fi mereu in tine... te-ai gindit cum ti-e mai bine! acum te-ai scuturat... de amintiri hide te-ai rupt! cine in tine nu a vazut lumini nu are cum sa fi simtit stralucirea. asa ca bine facusi ca te-ai spalat de himere si de zbucium... daca stai si te gindesti bine nici nu s-a meritat atita consum, atita risipa... ai pornit bine... continua! deseneaza-ti din nou trasee, fa-ti itinerarii, stabilesteti destinatii! taie raul din radacini... scoateti din cap ce nu merita acolo sa porti: cosmaruri, oameni neimportanti, fapte fara noima, stele apuse si vorbe goale! stai la colt si prindeti fiinta cind suspina, oblojeste-i rana si spune-i ca de astea tot o mai avea parte! cauta-te in propriile adincuri si fa asa incit intilnirea cu tine insuti sa fie sinonima cu bucuria visarii si noaptea grea cind peste cerul tau e numai suspinul, oftatul si mai ales plinsu-ti!!!

suflet fara radacini

Inger de lumina si aripile sale... cind ti se deschide o usa, cind in tine un licar se aprinde din cenusa... e viltoare, e zbatere, durere, dor... si cit e de-al dracu' cind la toate astea ai randament si spor! staruie in tine o neagra umbra, se deseneaza in tine o linie sumbra... nu e a norocului, nici a destinului. nici nu mai stii daca vreodata te-a iubit cerul, stii doar ca i-ai daruit adevarul, stii ca imensitatea se poate face mica-mica cit s-o pui in buzunarul de la piept de unde cindva scoteai stele... s-a razvratit si se rascoala linistea care acum te patrunde... treziri in tine se scoala, iti faci din suflet alba coala si scrii... cuvinte, stele, pasari, visari, lumini, culori... de toate! le aduni, le insiruiesti, ca un riu de munte siroiesti printre stinci si povirnisuri sau prundis! te strecori ca o insinuare, ca o iluzie te daruiesti fara sa te asemeni cu miracolul! te nasti de fiecare data... renasti cu fiece clipa ce te doare... ai grija si ti-e sufletul nevoie-mare de cita vinzoleala e in tine... de atita brambureala obosesti. visul te subjuga dar nu i te predai... il schingiuiesti ca si el te stirbeste! te faci lumina dar ea se risipeste... nu o tii pentru tine! deloc... caci ce a-i fi daca n-ai imprastia albirile din tine... ori poate luminarile gindului aduc doar jocuri turbate de umbre ce se inradacineaza in sufletul ce radacini in tine nu mai are!

uimire

sint tot mai uimit cum stau flaminzii sa muste din tine... cum stirnesti invidii fara ca macar sa stii de ce? ma contrariaza reactia unora, stilul de abordare, invadarea unor spatii ce nu le apartin... nu au nici o calitate... nu sint invitati, nu sint ai mei, nu-mi apartin! doar ca sa te bagi in seama, doar ca sa fii parte intr-o lupta inexistenta! am zis, nu dau cu barda, nu injur, nu ma revolt... insa in fata atacurilor trebuie sa ripostezi macar aparindu-ti principiile si de ce nu numele si persoana! plecati, stihii ale intunericului ce sinteti! imi pun sufletul stavila si tot veti fi doboriti... nu imi explic nimic... am obosit sa caut intelesuri... las timpul sa faca ce vrea... azi nu mai fac gesturi, nu ma mai agit!!!

EMINESCU

ZIUA ACEASTA STA SUB ZODIA EMINESCU, ESENTA E DE ROMANESC, S-A VESNICIT CU INGERII POETUL, DE LA NASTERE II FU DAT SA DEPASEASCA OMENESCU', S-A LUCEFERIT FARA PERECHE, FARA SEAMAN, INCA NU I-A DEVENIT NIMENI STIHUITOR GEAMAN, DUPA EL VOR FI SCRIS SI ALTII SLOVE LUMINOASE, VOR MAI FI AVUT SI ALTII SCRIITURI INIMOASE, DAR EL RAMAS-A PRIN VESNICII DE VREME SIMBOL NATIONAL, A RECUNOASTE ASTA E LOGIC, ESTE RATIONAL!

40 de-a binelea!

A trecut ziua de ieri... in amintirea celor 40 de ani impliniti! Cite avertizari, cite puneri in tema! c-o fi, c-o pati, o sa vezi tu! ei bine, fratilor, nu m-am "depresat", nu am avut o criza, nu am trecut prin faze de negari sau sa simt ca sint un tren pierdut in uitate gari... nu... deloc! nu mi-a urlat fiinta, nu m-a tradat trupul, n-am scirtiit pe la incheieturi... tot cu 15 ani mai putin imi este starea... sper sa ma tina optimismul si sa nu am parte de vreo reactie tirzie! hehehe... mare imi fu uimirea de cite semne si semnale am primit... n-am facut nimic sa le merit, intr-atit de frumoase, nenumarate si in avalansa... nu ma gindeam nicicum, nicicind ca vor fi asa de numeroase pe toate caile de comunicare ale timpului aflat sub impact tehnologic... am incercat sa raspund (eu zic ca am si reusit!) fiecaruia in parte, personalizind raspunsul in functie de starile ce ma copleseau... covirsitoare zi din punctul asta de vedere! dar frumoasa si luminoasa... unii spun ca a fost in concordanta deplina cu mine! eu ce sa zic? or avea oarece dreptate, mai stii?! sint pregatit sa intimpin si toropeli si insingurari acum cind deja timpul meu e 40 si un pic, 40 de-a binelea! dar inca mi-e bine, inca am pofta de zbor, inca daca intind o mina adun stele, inca de mi-am pus o litera in gind infloreste cuvintul! inca valsez cu viata, chiar daca ea vrea ritmuri moderne... ma adaptez... imi educ fiinta, imi conturez sufletul dupa zdrentuitele clipe de dinainte! mi-e bine! uimitor!!! fie-mi mereu timpul asa cum imi este dat! nu il voi masca, nu il voi ingramadi in alte spatii! de ce as face-o? sint anii mei traiti, purtati cu grija si am sentimentul ca deloc nu i-am furat vietii, nu i-am sterpelit de la destin... pofta de viata si chef, bucurie si speranta... astea le am din fire! doar o data daca ma scutur deja al doilea pas e facut... sper sa am putere de scuturari... vedem cum o fi la 50! sinteti ai mei si cu siguranta va voi spune la momentul oportun... pina atunci sa traim AZI, cu amintirea zilei de IERI si in asteptarea zilei de MIINE... prezentul este elocvent mai ceva ca o dovada, mai ceva ca o teorie veche demonstrata pentru vesnicie si deci neschimbata! sa traim clipa, sa-i savuram vesnicia, nenegindu-ne trecutul dar construind frumos viitorul... eu asa voi face... cu ajutor divin! pina la urma acolo e forta, acolo e steaua!!!

40 de ani

SINT 40 DE ANI ASA CUM SINT PAHARELE PE CARE LE BEAU SFINTII, SINT ANII MEI BOGATII, FRUMOSII SI CUMINTII, SINT AI MEI CIT NUMARUL DE TOVARASI AI LUI ALI BABA CE S-A IMPRIETENIT CU HOTII, IMI APARTIN INTREGIME SI CU TOTII, SA FIE ASTA JUMATATEA VIETII, CIT O COSTA ANU’, CARE O FI CURSUL PIETII, POATE VREAU SA CUMPAR, POATE AM DE VINZARE, CINE STIE CE MI-O MAI REZERVA VIATA CA TOT MA UIT DAR NU ZARESC NIMIC IN… ZARE!

39 spre 40

S-a cernit vremea, ma ninge cu stele timpul... cerbii gindului galopara prin ceruri de poveste... nuferii mi-au inflorit in cintec, culori mi-au luminat cuvintul, stele ma inversunara sa ma ghemuiesc pe crestetul destinului, sa escaladez muntii inalti pe care viata mi i-a scos in cale! au fost obstacole, le-am depasit, au fost ghimpi, i-am scos din suflet, au fost sclipiri de soare in geruri cumplite si adieri in veri toride! norocul mi-a fost mai mereu tovaras, sansa mi-a fost sora de multe ori, oameni buni am avut aproape... au fost si oameni scirnavi si gaunosi ce s-au simtit amenintati desi eu nu i-am napastuit deloc! chiar si acum ma sapa si cu noroi arunca... dar experienta de viata m-a determinat sa stiu cind si cum sa contracarez... mi-am facut din principiile mele, calauze pe drumul vietii, odata ce mi le-am insusit de la ele nu m-am abatut! citeodata imi ameninta unii poiana din suflet... simt cum li se usuca gitlejul ca imi ies mai toate... niciodata nu am hulit, nu am urit pe nimeni, deloc n-am invidiat! n-am rivnit la bunul nimanui, la femeia altuia, la bucata de piine sau la bogatii altora! slava domnului, nu am dus lipsa de nimic pina acum dar am trudit din greu si daca am ceva mai mult decit altii e pentru ca chiar m-am straduit! chiar sint mindru si nu mi-e deloc rusine cu ce am facut, scot capul in lume si ma port cu semetie... nimeni nu ma are la mina cu nimic, n-am zadarnicit nimanui clipa de afirmare sau n-am ucis cuiva vreo sansa si vreo speranta! dimpotriva... mereu am sperat ca daca mi se aduna lumea in preajma e pentru ca sintem la fel, fara scopuri ascunse, fara parsivitati, fara ascunzisuri! detest si acum reneg pe oameni  3 P: parsivi, perversi, perfizi! nu ma gudur pe linga nimeni, sint franc si transant... nu sint deloc pupincurist... prefer sa musc omul de obraz decit sa il pup in dos... in ultimele saptamini lumea mea s-a naruit un pic tocmai ca am avut parte de niste astfel de episoade... dar, gata, de ajuns! m-am scuturat... sint altul de acum... am inca 39 dar de miine, dupa prima jumatate de ora a prinzului voi schimba prefixul si deci intru la alta categorie...
imi voi lega de vis sperante, voi arbora steagul prieteniei, voi flutura pe cerul sufletului stindardul bucurie... ma mai apasa cite o grija, incep sa simt urletul unui cocor sfisiat de imensitatea cerului dar inca port in mine sufletul unui copil caruia ii place sa zburde, sa se bucure, sa se joace...
imi voi inflori in inima cintecul, din vorbe voi face trandafiri si voi fi mereu liliac alb inflorit in a 14 a zi a fiecarui an... voi avea grija sa am o picatura de soare in suflet, el sa lumineze luna din inima... voi avea mereu aripi de lumina, straluciri aurii, irizari argintate!
voi fi mereu corect in atitudine, sincer si dezinteresat... ma voi hazarda in zborul spre inalt, voi darui la rindul meu stele, zbaterea mi-o voi continua-o...
un singur lucru nu pot sa controlez... destinul... posibil ca pina la urma toate acestea sa nu se implineasca... posibile sint alte variante daca nu e sa fie ce iti doresti! dar, multumindu-i lui Dumnezeu, chiar nu am de ce sa il miniez... pentru ca imi ridic ochii spre EL, ma iubeste...
poate ca steaua mea e demult apusa, poate ca abia va cunoaste rasariri, poate sint cintece nescrise, vorbe nerostite, poate ca sint doar o inima insingerata, un suflet ce patimeste... sint bun atita vreme cit lumea este buna... daca se intimpla altfel, am sa invat sa ma retrag...
am sa imi port senin anii, am sa ma bucur de fiecare clipa, am sa zbor chiar si cind ma va durea o aripa, am sa cutez, am sa induplec clipa, timpul, eternitatea, zborul, dorul, am sa ma inalt, am sa cobor in adincurile din fiinta mea iar cind voi iesi din nou la lumina, voi scoate la iveala comori nebanuite... sper asa sa fie...
de miine 40! un alt deceniu, o alta generatie... ca un inceput de veac cind pentru secunda poate nu mai ai leac, cind pentru virful de pisc te inalti inca asumindu-ti pericolul pe care il impune acest risc...
am sa ma straduiesc mereu sa fiu liliac alb inflorind in fiecare ianuarie, 14... atitia ani citi vor mai fi sa fie...

Vorbind cu mine...

Iar a mai trecut o zi... s-a mai scurs un interval, se mai dusera clipe in vazduhul amintirii... brat la brat cu stele inmugurite ori cu vise inmiresmate se tinguie viata pe linga tine ca o insinuare! te intrepatrunde un spirit si o senzatie, te invaluie un dor, o lacrima te seaca... inca un timp in eternitati trecute pleaca... iar se asmut spre tine ciinii nepasarii, vulturii nerabdarii si navalasesc in devalmasii cocorii unui gind ce musca din tine dureros... va mai trece si miine o zi, si poimiine!!! sperantele nu mai au izvor caci prea multi le taie din radacina iar urletul neimplinirii e doar un scincet mut... tristetea ti se supune fara pic de spirit de revolta! deznadejdea e toata numai zimbet ca pe chipul tau sapa cite o cuta, adinceste un rid... e bucuroasa de recolta! nu te mai lasi condus decit de dezodonari de stele plecate in alte universuri ce tinjesc sa-si preamareasca nemarginirile... in tine cindva lumina curgea in potop de fericire... in ochii tai era odinioara multa culoare, atita lucire... iti legara in lanturi grele unii visul, iti incatusara bucuria in ceruri acoperite de nevisare! de unde sa mai aduni resurse cind cateii de linga tine iti tot intind curse? de unde sa mai fie culori, cum sa mai infloresti in splendori? nu mai cugeta, nu te mai intreba? esti hotarit sa devii si tu ca toti ACEI! dar nu lasa sufletului tau induplecari de soarta, mai bine da-le lor plecari definitive pe poarta... fereca-le pentru totdeauna acelora care te musca intrarea in inima ta, nu iti fa sufletul cusca pentru cei care au in mina dreapta un pumnal si in stinga o pusca iar in ochi sageti de arcuri cu care te-ar nimici si te-ar trimite in tarcuri... da-le o lectie dura, arata-le ca, prin micimea lor, tu esti incomensurabil... prin tot ce simti! ei sint expirati demult, tu esti inca valabil! ma uit dupa stelele care, demult, in vremuri uitate straluceau, lumindu-i si pe cei din preajma! sa-ti fi luat ei toata energia si bucuria? asa hulpavi sa fi fost, sa te fi stors de tot ce era in tine? ce naiba, esti om mare, sfideaza-i si da-i celor caruia apartin, caci de mult in mina diavolului s-au dat... ei, oricum, sint intunecati deci aprtin noptii, tu pastreaza in tine LUMINA! atita doar iti doresc: ai forta sa ignori, sfideaza, nu contracara, fa-te frate cu rabdarea si nu izbucni! vrajmasii tai isi vor inghiti exact micul dejun plin de rele pe care ti l-au pregatit... nu riposta, doar refuza... sa le faci jocul, intuneca-le norocul! de ce sa te injosesti facind ceva ce numai ei fac? de ce sa nu fii altfel asa cum opus le-ai fost mereu... de fapt nu e vorba de opozitie ci doar de diferenta, ceea ce ii afecteaza, ii macina, ii seaca, ii doare! dovedeste asta, da?! promiti??? cu tine vorbesc... adica numai cu mine!!!

Lumini de stele

Gestul in sine poate produce inversarea unei situatii! Cind nu te astepti, cind speranta parca deja murise un om face un gest... omul caruia tu i-ai facut cindva o figura intr-o doara, necrezind ca va fi implacabil si autoritar... si tocmai el azi iti face dovada ca te-a apreciat in acest rastimp! Ti-am spus mereu, tu , lumina de stea, calca-ti pe orgoliu, rupe-te de lumea pestrita actuala si revino acolo unde luminile te-au purtat prin stele atitea timpuri... stii ca de fiecare data, cu sinceritate si dezinteres, ti-am zis ca locul tau nu e cel care aiurea si anapoda ti-a fost dat in ultima vreme... tu ti-ai facut nume, statut, brand si nemurire... ramii pe ginduri dar nu trai din amintiri! fa, actioneaza, trudeste si te implica! de fapt asa ai facut mereu... de ce te-ai fi schimbat, de ce te-ai fi "dat" cu altii? tu esti a lumii, nu, nu-ti mai apartii demult! poti face tu orice, te poti duce in virf de munte, poti cobori in adinc de pestera... soarta iti e fauritoare si mestera si tot in iubirea lumii te vei scalda! ma bucur ca azi un OM a facut gestul... simt, presimt ca asta va fi reversul medaliei, ca astazi s-a produs din nou apropierea... imi doresc ca ce ti-am dorit sa se intimple... deja perspectiva unui viitor apropiat imi zvicneste pe la timple... mi-ar placea sa ramin sa contemplu tot ce lumina gindului meu strinsa intr-un fagure de simtire ca intr-un templu ti-a dorit de fiecare data! iti doresc sincer lumini de stele, temple in gindire, altar in simtire si peste toate sa treci, peste a timpului ultimului an amintire! ia-ti sufletul in palme, du-l  deasupra marilor calme, si dupa restristea de moment din puterea exemplului fa monument! cu tine vorbesc... da, cu tine! nu fa ochii mari a uimire, dupa gestul te azi doar ce va urma mai poate sa te mire...

Persoana nu personaj!

Dezamagiri, deceptii, pareri de rau... cind nu te mai poti scula de jos, cind genunchii rapusi de plumbuiri nu te mai asculta si pasului nu ii mai dau forta... privesti in golul ce s-a creat in tine... e hau adinc, e intuneric si este asa rece... unde e marea de stele, oceanul de flori, lumina din forta? unde e gindul ce odinioara nu isi mai astepta rindul si dadea navala sa se contureze in valmasii concrete? unde sint cei care au inflorit in preajma-ti, unde sint creionarile pe cerul ce senin era odata? unde sint clinchetele de clopotei? de ce se transformara in dangate de clopot? de ce se urla, de ce se prigoneste? de ce se tace, de ce vintul turbat in tine goneste? stai, faci sinteze, te gindesti cum s-au scurs multe pe linga tine... cum unii au speculat clipa, au profitat de o neatentie? ori n-a fost ezitare si doar ai vrut sa vezi cum actioneaza cei care cu tine interactioneaza? cum oare sa te ridici cind toata greutatea lumii s-a abatut pe umerii tai... cum sa-ti inalti ochii spre lumina cind ea nu vine decit de la candela din coltul unde ti-ai facut altar... de suflet! chiar, te intrebi mai ai in tine insufletire? de ce nu poti sa condamni timpul si sa il judeci?
GATA! de ajuns... de acum ma inalt si cresc mai abitir decit pina acum!
HOTARIREA e cea care imi da determinare!
am scopuri, teluri si motive!
pe toate le-am pus acum in dreapta rinduiala... timpului o sa-i cer socoteala curind, cind nici macar nu se asteapta!
asadar, povestea mea se scrie... ramin o persoana, detest sa fiu personaj...

DOR SA CINT...

MI-E DOR SA ZBOR, SA MANINC STRUGURI

MI-E SETE DE ALBASTRU SI DE STEA

IMI PARE BINE CA-MI DAU MUGURI

MA BUCUR CA-S CHEMARE SAU DOAR UN FULG DE NEA

STRIGA IN MINE CERURI CA SI CIINII

MA IMPRESOARA, MA URMARESTE CHIPUL TAU

MA BUCURA ATINGEREA FINA A MIINII

MI-E BINE, RAU SI IARASI RAU…

DE CE MI-E RAU SI NU MI-E SOARE

PREA LARGUL LOC CE INIMA SE CHEAMA

PENTRU CA VREAU DIN SCAI SA DEVIN FLOARE

SA IRADIEZ SI SA IRUMP, DAR FARA TEAMA

CACI MI-AS DORI SA FIU CA TINE

SA CINT DE DOR SI DE IUBIRE

EXISTA FORTA SI CREDINTA IN MINE

MAI TREBUIE NOROC, CITEVA FIRE…

         SAU POATE NU, TALENT NU AM

SI-N MINE ESTE O PARERE

ATUNCI PE CINE SA RECLAM

CA SUFLETUL MA DOARE SI IMI CERE…

CE-MI CERE SUFLETUL SA-I DAU

DOAR BUCURIE, CINTEC SI CUVINTE

MAI APOI INCERC SA IAU

DIN NOU DRUMUL SPRE INAINTE

SI CONTINUIND SA SPER

LA REINTILNIRI SI CINTEC MULT

ACUM ATITA DOAR ITI CER

        MAI LASA-MA SA TE ASCULT…

SA FII!

sa fii lumina, bucurie si cuvint... sa ai credinta ca si certitudinea ca nu te risipesti in vint... sa fii ce vrei si ce iti este dat sa ajungi... sa fii lumina de stele cind intunericul vrei sa-l alungi... sa fii chemare cind pentru altii esti cautare... sa fii intotdeauna mindru, drept si tare... sa fii mereu  inflorire cum izbunesc florile primavara pe ramul unui pom... sa fii orice pe lume dar inainte de toate sa nu uiti sa fii OM!!!

nedumerire

E cerul smaltuit cu stele, un strigat de clopot deseneaza pe el din dureri tacute dantele, e linistea dusman si este nemiloasa, cind se sparge in picuri de lumina ca o cucoana piloasa, urla amurgul in desenari abstracte, de zici ca vesnicia a intocmit acte, a semnat contracte... te uiti in jos, privesti in sus, nu este soare nici la rasarit, nici la apus, apoi cauti luna seaca si zaluda, pina la urma soarele cu razele sale, ce se preling, te lumineaza si te uda... sa fie asta un text fara noima si absurd, sa fie cel ce il citeste nevazator si surd?!

FERICIRE

FERICIRE… CINTI PRIMAVARA PE LA URECHI POVESTI, IN FIECARE ANOTIMP IMI DAI VESTI, VII ADESEA IN SUFLET CU DIVERSE OCAZII, CU MOTIV, FARA MOTIV DAR ASTA E BINE… ESTI DARUL VIETII SI CADOUL TRAIRII PE CARE FIECARE SI-L DORESTE SA IL PRIMEASCA DE LA DESTIN! ADUCI ASTEPTARI, TINJIRI, INDIRJIRI DE CLIPE, VII CU POTICNIRI DE SORTI DAR CE INFLORIRI II ADUCI SUFLETULUI CIND DESCHIZI ALE SALE PORTI… FIECARE ISI LASA USILE INTREDESCHISE SA-TI FIE MAI LESNE PATRUNDEREA IN INIMI, ORICE OM TE VREA… TU INSA, ALEGI… E DREPTUL TAU SA STII UNDE SA ITI GASESTI SALASUL IAR DACA TI-AI OPRIT POPOSIREA ATUNCI INIMA TRESALTA, SUFLETUL NU MAI CUNOASTE OBOSIREA! FIE-TI MEREU DORITA ZBATEREA SI ZVICNIREA, FA IN ASA FEL INCIT, LA ORICE VIRSTA, SA-TI CONSTRUIESTI ZIDIREA SI ASTFEL FIECARE INDIVID, PRIN A SA SI A TA BUCURIE, VA LUMINA FERICIT OMENIREA SI ISI VA DOVEDI, IN TIMP, ROSTUL SI MENIREA! POTI VENI IN LUCRURI MICI, PRIN FAPTE MARUNTE DAR ASTEA ADUC MARETIE SUFLETULUI, LUMINEAZA ZIUA DE AZI, PE CEA DE MIINE, TE FAC SA FII BUN CA O CALDA SI ROTUNDA PIINE SAU SA AI BUCURII SIMPLE CA ATUNCI CIND SE BUCURA DE STAPINUL LUI CEL BUN UN CIINE, SI IN OCHI SA PORTI LUCIRI IAR OMULUI DIN TINE SA II ADUCI CLIPE DE STRALUCIRI DIN ACEASTA FRUMOASA SI SIMPLA INSIRUIRE DE FERICIRI!!!

singur... singuratate

Esti singur numai atunci cind nu mai ai sa-ti spui nimic.

Stai citeodata cu fruntea in palme ori poate iti freci miinile a neputinta… te uiti adinc in tine, in strafundul fiintei si vorbesti cu tine insuti! Daca s-a stins in tine flacara si nu mai ai ce sa iti spui atunci urla in tine lupii singuratatii adevarate… de nu mai infloresc in ochii tai nuferi si stele, te-ai insigurat si astfel devii pamint pentru tristeti napastuite… fa-ti in suflet soare si lasa o raza sa se intrepatrunda… du gindul departe pe fir de unda asa incit nimic si nimeni sa nu il ascunda! Fugi de insingurari si nu uri iubirea… ia-te de tine, te cearta, nu fii milostiv cu tine… fii dur intii cu propria persoana abia apoi cu altii… adu-ti in preajma cintecul, infloreste cuvintul in tine si asa vei fi pasare, floare, val de mare, picatura de soare… fii propriul tau mester care faureste dar nu nega fortele divine, nu dobori credinte si fa-ti din toate motive de sirguinte! Asa nu te vei indeparta de lume, de oameni, nu vei fii singur… nici macar atunci cind nu mai ai nimic sa-ti spui!!!

DESPRE MINE

SINT DOAR UN SIMPLU OM, O PERSOANA NICIDECUM UN PERSONAJ, MA PLIMB PE AICI DIND CLICK-URI, FACIND BUTONAJ, NU MA AFISEZ LUMII ALTFEL DECIT IMI FU ORINDUITA PLAMADIREA, CHIAR DACA MA STRADUIESC CA CELOR DIN MINE SA LE RINDUIESC FRUMOS INGRAMADIREA, SINT FLACARA CE ARDE, SINT APA CARE STINGE, SINT PRAF DE STELE CARE PRIN SCUTURAREA GINDURILOR CU DRAG VA ATINGE...

VA ONOREZ CU BUNA MEA SIMPLA INTENTIE, IN ALCATUIRE DE VORBE FARA PREA MARE PRETENTIE, SUFLETUL MI SE DARUIESTE, NU ESTE IN DETENTIE, N-ARE RETINERI DELOC, N-ARE RETENTIE, ATITA VREME CIT INTRE NOI ESTE CONVENTIE, NU SE APLICA NICI O CONTRAVENTIE, PINA LA URMA BLOGUL ASTA E MARE INVENTIE, E BINEVENITA SI PRIELNICA IN VIETILE NOASTRE A LUI INTERVENTIE!!!

CERUL MI-A DAT CITEVA STELE CU ELE SA FAC CE DORESTE DORINTA MEA, AM OPRIT UNA MICA PENTRU MINE CU RESTUL VREAU SA FERICESC LUMEA, DECI CE-MI PRISOSESTE VA DAU SA FIE IN VOI MULTA SCLIPIRE, SA VA APROPIATI DE CERURI IN FRINTURA DE CLIPIRE, SA ALCATUITI CONSTELATII DE IUBIRE FAURIND CAI LACTEE LUMINOASE, SA AVETI TRAIRI, ATITUDINI SI PORNIRI DE PERSOANE INIMOASE, PRIMITI ASADAR CITE O STEA, IAR VOI SA DARUITI DRAGOSTEA!

SINT TRECATOR PRIN LUMEA DE POVESTE, DAU DE STIRE CIND PRIMESC SI EU VESTE, NU VREAU SA NEDREPTATESC PE NIMENI CU NIMIC, CHIAR DACA UNII AU COMPORTAMENT OSTIL SI INAMIC, NU IMI DORESC SA AM IN PRIVIRI SAGETI ORI IN VORBE SPINI, PREFER BRAZII INALTI ORI DUPA POSIBILITATI MACAR PINI, NU AM BRATELE SCAIETI USCATI CARE AGATA SI SE PRIND, NU SINT GINDURILE MELE CIULINI CARE PE MIRISTILE MINTII AIUREA SE APRIND!

AU DAT IN COACERE STRUGURII IN NOI SI NE MIROASE FIINTA A GUTUIE, SA-I CLADIM ACESTUI AUTUMNAL MOMENT MONUMENT, SA-I RIDICAM STATUIE, OR SAGETA IN PRIVIRI FRUNZE USCATE, OR CADEA PE TRAIRI BRUME ALBE SI RECI, OR INFLORI RUGINII CRIZANTEME IN OCHII GOI, ADINCI SI SECI, NI S-OR USCA IN GINDURI IERBURILE VERZI DIN ALUNGITA LUNCA, NE-OM SCUTURA DE STARI DE INGREUNARE SPRE A AVEA POFTA DE VIATA, CHEF SI PUTERE DE MUNCA!A LUNCA, NE-OM SCUTURA DE STARI DE INGREUNARE SPRE A AVEA POFTA DE VIATA, CHEF SI PUTERE DE MUNCA!TA SI SE PRIND, NU SINT GINDURILE MELE CIULINI CARE PE MIRISTILE MINTII AIUREA SE APRIND!, ATITUDINI SI PORNIRI DE PERSOANE INIMOASE, PRIMITI ASADAR CITE O STEA, IAR VOI DARUITI DRAGOSTEA!

Adevarul din carti...

Nu poti intelege niciodata din carti ceva ce nu ai trait…

A stii, a cunoaste, a fi in tema… asta e marea problema a timpului nostru! Desi, se spune ca intelepciunea se cistiga din citit, nu poti pune cap la cap trairi si experiente decit dupa ce le-ai strabatut intensitatea cu propria traire. Implicarea intr-o problema iti aduce de la sine bogatie de experienta… in primul rind te face mai dinamic, mai aparte, mai adevarat… apoi devii izvor de intelepciune tocmai dupa ce ai trecut prin acest tumult si esti raspinditor de trairi rupte din insiruiri de clipe, din amintiri celeste… din lumini de gind se naste fapta, din zile si nopti se intregeste viata…

Concluzionind, se poate spune ca adevarul slovelor nu poate fi negat dar cu siguranta ca traind si depasind fiecare etapa escaladezi scara vietii, treapta cu treapta, stind de paza spre a intelege ca tot ce traiesti iti este dat sa depasesti intelegind din carti si din viata tot ce ti-a fost harazit prin clipa destinului de inceput dar facindu-ti norocul cu propria mina si forta atita vreme cit in tine viata arde ca o torta!

mai bogat...

NU SINT CIUNG, NU SINT OLOG, DE ASTAZI SINT MAI BOGAT CACI AM BLOG, M-AM ASEZONAT CU TRENDUL ACTUAL, AM MAI CUCERIT UN SPATIU VIRTUAL, AM RASPUNS UNOR APELURI SI UNUI IMPULS DE MOMENT, NU STIU CITA DORINTA AM SA RIDIC PE AICI DIN GINDURI MONUMENT, ORICE-AR FI RAMIN FAN FB, STITI CA SINT FIDEL SI STATORNIC, ACOLO MI-AM REGLAT PULSUL INIMII, IMI POTRIVESC TIMPUL IN CEASORNIC!

Asta este blogul meu!

Salutare lume...
Am tot fost tras de mineca de ce nu imi creez un blog, de ce nu patrund in blogosfera... azi, nu stiu ce m-a apucat si iata-ma explorind si acest spatiu! in caz ca vizualizati acest coltisor, rogu-va, aveti rabdare pina ma prind de niste lucruri pe aici... invat repede sa stiti! hihihi... nu dati cu toporul, nu sariti daca mai incurc treburile... eu va zic bun gasit prin virtualitatea blogospatiala iar daca ajungeti sa dati o raita pe aici considerati intimpinarea mea de bun venit aceasta prima postare... pina una-alta, ramin fan FB!!! am zis... hai, s-auzim de bine! da' bine de tot!!!