joi, 13 ianuarie 2011

39 spre 40

S-a cernit vremea, ma ninge cu stele timpul... cerbii gindului galopara prin ceruri de poveste... nuferii mi-au inflorit in cintec, culori mi-au luminat cuvintul, stele ma inversunara sa ma ghemuiesc pe crestetul destinului, sa escaladez muntii inalti pe care viata mi i-a scos in cale! au fost obstacole, le-am depasit, au fost ghimpi, i-am scos din suflet, au fost sclipiri de soare in geruri cumplite si adieri in veri toride! norocul mi-a fost mai mereu tovaras, sansa mi-a fost sora de multe ori, oameni buni am avut aproape... au fost si oameni scirnavi si gaunosi ce s-au simtit amenintati desi eu nu i-am napastuit deloc! chiar si acum ma sapa si cu noroi arunca... dar experienta de viata m-a determinat sa stiu cind si cum sa contracarez... mi-am facut din principiile mele, calauze pe drumul vietii, odata ce mi le-am insusit de la ele nu m-am abatut! citeodata imi ameninta unii poiana din suflet... simt cum li se usuca gitlejul ca imi ies mai toate... niciodata nu am hulit, nu am urit pe nimeni, deloc n-am invidiat! n-am rivnit la bunul nimanui, la femeia altuia, la bucata de piine sau la bogatii altora! slava domnului, nu am dus lipsa de nimic pina acum dar am trudit din greu si daca am ceva mai mult decit altii e pentru ca chiar m-am straduit! chiar sint mindru si nu mi-e deloc rusine cu ce am facut, scot capul in lume si ma port cu semetie... nimeni nu ma are la mina cu nimic, n-am zadarnicit nimanui clipa de afirmare sau n-am ucis cuiva vreo sansa si vreo speranta! dimpotriva... mereu am sperat ca daca mi se aduna lumea in preajma e pentru ca sintem la fel, fara scopuri ascunse, fara parsivitati, fara ascunzisuri! detest si acum reneg pe oameni  3 P: parsivi, perversi, perfizi! nu ma gudur pe linga nimeni, sint franc si transant... nu sint deloc pupincurist... prefer sa musc omul de obraz decit sa il pup in dos... in ultimele saptamini lumea mea s-a naruit un pic tocmai ca am avut parte de niste astfel de episoade... dar, gata, de ajuns! m-am scuturat... sint altul de acum... am inca 39 dar de miine, dupa prima jumatate de ora a prinzului voi schimba prefixul si deci intru la alta categorie...
imi voi lega de vis sperante, voi arbora steagul prieteniei, voi flutura pe cerul sufletului stindardul bucurie... ma mai apasa cite o grija, incep sa simt urletul unui cocor sfisiat de imensitatea cerului dar inca port in mine sufletul unui copil caruia ii place sa zburde, sa se bucure, sa se joace...
imi voi inflori in inima cintecul, din vorbe voi face trandafiri si voi fi mereu liliac alb inflorit in a 14 a zi a fiecarui an... voi avea grija sa am o picatura de soare in suflet, el sa lumineze luna din inima... voi avea mereu aripi de lumina, straluciri aurii, irizari argintate!
voi fi mereu corect in atitudine, sincer si dezinteresat... ma voi hazarda in zborul spre inalt, voi darui la rindul meu stele, zbaterea mi-o voi continua-o...
un singur lucru nu pot sa controlez... destinul... posibil ca pina la urma toate acestea sa nu se implineasca... posibile sint alte variante daca nu e sa fie ce iti doresti! dar, multumindu-i lui Dumnezeu, chiar nu am de ce sa il miniez... pentru ca imi ridic ochii spre EL, ma iubeste...
poate ca steaua mea e demult apusa, poate ca abia va cunoaste rasariri, poate sint cintece nescrise, vorbe nerostite, poate ca sint doar o inima insingerata, un suflet ce patimeste... sint bun atita vreme cit lumea este buna... daca se intimpla altfel, am sa invat sa ma retrag...
am sa imi port senin anii, am sa ma bucur de fiecare clipa, am sa zbor chiar si cind ma va durea o aripa, am sa cutez, am sa induplec clipa, timpul, eternitatea, zborul, dorul, am sa ma inalt, am sa cobor in adincurile din fiinta mea iar cind voi iesi din nou la lumina, voi scoate la iveala comori nebanuite... sper asa sa fie...
de miine 40! un alt deceniu, o alta generatie... ca un inceput de veac cind pentru secunda poate nu mai ai leac, cind pentru virful de pisc te inalti inca asumindu-ti pericolul pe care il impune acest risc...
am sa ma straduiesc mereu sa fiu liliac alb inflorind in fiecare ianuarie, 14... atitia ani citi vor mai fi sa fie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu