40 de-a binelea!

A trecut ziua de ieri... in amintirea celor 40 de ani impliniti! Cite avertizari, cite puneri in tema! c-o fi, c-o pati, o sa vezi tu! ei bine, fratilor, nu m-am "depresat", nu am avut o criza, nu am trecut prin faze de negari sau sa simt ca sint un tren pierdut in uitate gari... nu... deloc! nu mi-a urlat fiinta, nu m-a tradat trupul, n-am scirtiit pe la incheieturi... tot cu 15 ani mai putin imi este starea... sper sa ma tina optimismul si sa nu am parte de vreo reactie tirzie! hehehe... mare imi fu uimirea de cite semne si semnale am primit... n-am facut nimic sa le merit, intr-atit de frumoase, nenumarate si in avalansa... nu ma gindeam nicicum, nicicind ca vor fi asa de numeroase pe toate caile de comunicare ale timpului aflat sub impact tehnologic... am incercat sa raspund (eu zic ca am si reusit!) fiecaruia in parte, personalizind raspunsul in functie de starile ce ma copleseau... covirsitoare zi din punctul asta de vedere! dar frumoasa si luminoasa... unii spun ca a fost in concordanta deplina cu mine! eu ce sa zic? or avea oarece dreptate, mai stii?! sint pregatit sa intimpin si toropeli si insingurari acum cind deja timpul meu e 40 si un pic, 40 de-a binelea! dar inca mi-e bine, inca am pofta de zbor, inca daca intind o mina adun stele, inca de mi-am pus o litera in gind infloreste cuvintul! inca valsez cu viata, chiar daca ea vrea ritmuri moderne... ma adaptez... imi educ fiinta, imi conturez sufletul dupa zdrentuitele clipe de dinainte! mi-e bine! uimitor!!! fie-mi mereu timpul asa cum imi este dat! nu il voi masca, nu il voi ingramadi in alte spatii! de ce as face-o? sint anii mei traiti, purtati cu grija si am sentimentul ca deloc nu i-am furat vietii, nu i-am sterpelit de la destin... pofta de viata si chef, bucurie si speranta... astea le am din fire! doar o data daca ma scutur deja al doilea pas e facut... sper sa am putere de scuturari... vedem cum o fi la 50! sinteti ai mei si cu siguranta va voi spune la momentul oportun... pina atunci sa traim AZI, cu amintirea zilei de IERI si in asteptarea zilei de MIINE... prezentul este elocvent mai ceva ca o dovada, mai ceva ca o teorie veche demonstrata pentru vesnicie si deci neschimbata! sa traim clipa, sa-i savuram vesnicia, nenegindu-ne trecutul dar construind frumos viitorul... eu asa voi face... cu ajutor divin! pina la urma acolo e forta, acolo e steaua!!!