Se bat aprig pe cerul noptii cerbii intunericului... din inclestarea coarnelor se zadarnicesc stelele ca niste efemere clipe doar ca ele dainuiesc pina devin milenare! mai catre apus caii salbatici tropotesc spumegind parca din luna muscind... in linistea asurzitoare un tipat deznadajduit se aude!
Fiinta ratacita intr-un ungher de suflet se ascunde... ce clipa grea a sfiisiiat in doua universul! cine si cum a facut alegerea, cine face selectia suprema? cine scrie pe cerul tau clipe de destin, cine iti harazeste cerbii, cine iti spumega armasarii ce trag cu copita lor a ta soarta? cine te indeamna sa deschizi usa, sa patrunzi pe poarta? uita-te mai intii adinc in tine apoi da drumul tipatului care se zvircoleste in adincul tau precum o muiere parasita tocmai cind se credea stapina pe facerea lumii! du mai departe cuvintul ca forta, liant si durere, arzi cu el precum o torta, innobileaza-te cu puterea lui celesta caci el alcatuieste ruga iar cind prin taria lui neagra devine blestem, alege din fata sa, fuga... cuvintul suprem e UNIVERSUL, e insusi DUMNEZEU!!!
Fiinta ratacita intr-un ungher de suflet se ascunde... ce clipa grea a sfiisiiat in doua universul! cine si cum a facut alegerea, cine face selectia suprema? cine scrie pe cerul tau clipe de destin, cine iti harazeste cerbii, cine iti spumega armasarii ce trag cu copita lor a ta soarta? cine te indeamna sa deschizi usa, sa patrunzi pe poarta? uita-te mai intii adinc in tine apoi da drumul tipatului care se zvircoleste in adincul tau precum o muiere parasita tocmai cind se credea stapina pe facerea lumii! du mai departe cuvintul ca forta, liant si durere, arzi cu el precum o torta, innobileaza-te cu puterea lui celesta caci el alcatuieste ruga iar cind prin taria lui neagra devine blestem, alege din fata sa, fuga... cuvintul suprem e UNIVERSUL, e insusi DUMNEZEU!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu