duminică, 31 iulie 2011

crengile din mine

Trosnesc de dorul padurii bratele mele, crengile din mine sint ramuri vii si daca vor se iau cu viltoarea norilor la trinta! in vilvataia asta ar putea sa devina aripi sau poate stele... invirtecusul clipelor ori poate invalmasirea de momente, intortocherea dorurilor trecatoare iti aduce desfrunzire! sa fi sosit autumnirea vietii, sa fi inceput toamna cu bogatii de gind? a mai cazut o frunza, a 22 a... e arsa de soarele verii toride, capatind culoarea taurilor ce spumega in marile coride. undeva in mine mai gasesc un pic de seva, ceva resurse de esenta vie mai am eu puse undeva intr-un cotlon de suflet, se mai afla un stoc de clorofila pentru frunzele mele albastrite de amorul neconditionat al marii cu cerul, al cerului cu marea! de cind e lumea ma fascineaza linia orizontului albastru cu maretia lui tainica... nu stiu cerul se sfirseste sau incepe marea! tot frunza sint iar miinile mele sint tot ramuri! azi-noapte statura la povesti toti licuricii... nici macar nu am clipit de teama sa nu le sfisii basmul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu