timp si nesomn...

Timpul se ingramadeste pe chipul meu dar inca nu lasa urme! ici-colo mai pune o umbra, mai adauga un semn, mai deseneaza o cuta ori o accentueaza... timpul eternizeaza secunda si vesniceste clipa! veghez la trecerea lui si nesomnul nu ma doare... sint framintari dar si hotariri! iubesc clipa cind scuip in palme a spor precum taranul care se apuca de treaba la capatul rindului cultivat. nesomnul ma consuma, timpul din mine musca... acum e luni, s-a facut miercuri, vine asa-zisul week-end si gata, saptamina trece in zbor... sa nu va mire daca miine-poimiine oamenii va vor intreba unde faceti revelionul! toti ne hazardam in lupta cu timpul, acest nevazut si aprig dusman! stai si intrebi timpul, te certi cu amarnica vreme, unul iti zice E PREA TIRZIU, cealalta STAI LINISTIT, E INCA PREA DEVREME! esti derutat deoarece simti pe la incheieturi ca nu mai esti in grafic, ca tragi uneori de tine! timpul trece, vreme vine... eu am reusit, pina acum sa le pacalesc si sa nu imi deseneze pe chip scurgerea si risipirea!