Cum?

Musca din tine pescarusii tacerii... te zbati, mocnesti ca un jar, stringi pumnii in care cindva tineai stele ori crimpeie de cer! mergi nestingherit de vinturi, nu te abati din drum... esti atent la cei din jur doar din dorinta de a nu deranja... cinti in gind si in taceri neinflorite desenezi fraze... acoperi intinderi de gind cu nesfirsite carari care in tine sapa... un drum ieri, o carare azi, o cale poimiine... apoi iar poteci inspre stele, ori poate inspre vise...
Concretul si concisul nu au loc in abateri deloc tolerate... ele sint exacte tocmai prin definitie! stingerile sint mai degraba aprinderi si viltori, chemarile sint strigate de dor si de neliniste... luminile din ochi sint ramasite stelare sau sint flacari ce odinioara oblojeau visul diminetii la trezire... picaturile din soare sint nuferi ce nu te mai fac sa suferi caci in cufarul din suflet ori poate in sipetul inimii ti-ai ingramadit amintiri care dor, bucura sau urla de neastimpar... te duci mincind norii, cind simti ca din urma vine ziua care muri ieri si nu intelegi aceasta inexplicabila himera... cum e posibil ca din acumulari in care ai strins clipa peste clipa sa nu mai poti alcatui mileniul ce ti-a fost harazit la prima ta leganare in dansul ursitorilor ce te inconjurau fericite si surizatoare? cum sa nu tresari la frumusetea unui gind, cum sa nu luminezi, cum sa nu te rasucesti si tu in dansuri ale caror coregrafii iti sint impuse de destin? cum sa nu te implici, cum sa nu suferi?
Te uiti in adincul din tine si ce vezi? cuvinte nescrise, doruri, tacere? ori poate vezi nelinisti si patimi care maninca din tine, din trup, din minte, din gind, din steaua care esti, din tine!!!