Pamint... deci, SIGURANTA!!!

Am sub picioare pamint solid pe care pasul meu calca deloc sovaielnic, nicidecum indoielnic! am radacini concrete si adinc fixate in solul certitudinii! am siguranta, am locul meu, am steaua, am visul si mai am cerul! sublimul si supremul in toate: cerul si pamintul, pamintul si cerul... din patima iubirii lor creste si rodeste griul! mare miracol sta in rotunjimea calda a piinii abia scoase din cuptor. ce mare taina dospeste aluatul in infratiri divine? cum de este mirosul piinii atit de imbietor si satios? nu e asta semnul dragostei dintre cer si pamint? toti ne luptam pentru o bucata de piine, pentru o bucata de pamint, pentru siguranta! din pamint sintem plamaditi, in pamint ne ducem vesnicia! e dragostea telurica veche de cind lumea! chiar, ce o fi fost mai intii pe lume, cerul sau pamintul? o bucata de lut ars e fiecare om, o fisie de cer ii este pusa fiecaruia in incretirea fruntii ca semn al instelarii! se impamintenesc in noi obiceiuri, noi ne impamintenim in locul unde ne fu dat fiecaruia sa traim!