pierdut stea, o declar nula! gasit constelatie, ma declar bogat!

E cintecul din mine stea si dor... cuvintele lui cinta dragostea, vorbele lui dor... mesajul lui doare desi notele muzicale au in ele candoare! e cintecul asta stea si nu e deloc agresiv, e molcom si curge ca un riu cuminte inainte de ploile verii. ma insteleaza deci ma infloreste... ma bucura, pur si simplu, ma umple de viata chiar cind am nevoie! am pierdut steaua insa mi-a ramas cintul, a ramas in urma de tot visul dar inca ma mai duce prin necunoscutul incintator vintul... am gasit constelatia cuvintelor, imparatia vorbelor, sint fauritor ori poate faurar! cintarea sufletului ii aduce cu sine tocmai incintarea, ma lumineaza si imi imbogateste starea! daca viata iti intortocheaza drumurile, tu invata din fiecare lectie iar din cintecele fiecarui moment e bine ca ai facut colectie! veni-va vremea sa le cinti la ceas de tainica ori neastimparata amintire... am cintecul cu mine, am bucurie si pofta de viata, iubesc cuvintele si de accea le insirui... am pierdut eu steaua dar cite constelatii ma insenineaza!