labirinturi de stele ori poate constelatii

Drum, carare... drumuri, carari! sintem calatori, mereu in forfota, intr-o continua miscare... taiem labirinturi de la steaua din noi inspre alte stele, sintem materii deplasabile, ne miscam prin lucru mecanic dar miscam suflete cu emotia fiecarui gind iar muntii ii miscam din loc cu puterea dorintei! daca exista motivatia, daca avem justificari si stele carora sa le daruim gestul, atunci tragem cu dintii sa reusim! nu putem fi stele de unii singuri doar impreuna alcatuim o constelatie, numai prin asociere cerul inlantuirii sta mina in mina cu iubirea la modul universal si general valabil! ne sintem stele, ne sintem doruri, ne sintem vise ori sperante! eu tie, eu voua, tu mie, noi toti impreuna! ce forta are cuvintul asta, cita tarie! toate in viata se fac cu oameni! cintecul il scrie un compozitor, poetul ii ticluieste vorbele iar interpretul isi traieste clipa de glorie cintind povestea! sintem labirint de stele deci sigur constelatie! sintem cintec universal, melodie planetara atita timp cit sintem doruri!