vara, vara... primavara

Se duce vara, cu cintece in care susura un val, cu ierburi moi in care un vis si-a facut culcus! bogatia cositelor s-a preschimbat in spice grele de iubiri, macii rosii galopeaza inca pe obraji lasind semne purpurii... bucuria jocului, lumina zilei, fierbinteala unei nopti de amor, ploile torentiale ce potopesc dragostea si dorul, lacrima si uneori norul... e in fiecare din noi un pescarus care musca cu zborul sau vazduhul, fiecare ne strigam iubirea mai bucurosi si plini de speranta sau dimpotriva, sfisiietor de nu mai stim deloc ce e sagalnicia unui sentiment asezat si cuminte! se duce vara cu zburdalnicia ce ne insenina in dimineti cind somnul noptii nu ne-a fost amic dar asta nu ne-a impiedicat sa zimbim bucurosi ca o noua zi incepe... vara, vara... primavara! asta e timpul si anotimpul meu: 6 luni din an simt fericiri, apoi ma bucura toamna cu roadele sale, ma inalta crizantemele gindurile dar doar citeva zile iar iarna ma innobileaza cu izul sarbatorilor sale apoi as face din nou vara, vara, primavara!